Să nu rupi
Să nu rupi o floare, dacă o iubești,
Dă-i lumină simplă, daruri pământești.
Să-i vorbești în șoaptă, frunza să-i alinți,
Ea îți va răspunde mirosind a sfinți.
Dă-i din apa ta, precum tu o bei,
Și privind la ea, fă-ți un obicei.
Să cinstești minunea, verde, colorată,
Inima-ți va fi, veșnic înflorată.
Să nu rupi o floare, dacă râde-n soare,
Dă-i din tine fală, chipeșă-n valoare.
Că nu e pe lume ceva mai frumos,
Decât mândră floare și codrul umbros.