Lacrimă în stea
Trecutul este ca și o floare,
O rupi, o pui în glastră, apoi moare.
Își scutură-n uitare petalele zidite,
Prin zile și prin nopți cu trudă făurite.
Și tot ce ai făcut devine praf în vânt,
Iubirea-ți doar răzbate precum un cântec sfânt.
În rest rămâne golul ce-l umpli cu-n oftat,
După a ta iubire ce-n lume s-a uitat.
Mă uit în ochii ei, pierduți în timpuri bune,
Când se plimbau în doi, vrăjiți de pasiune.
Și stau s-aștept minune să vină din pământ,
Căci doar cu el devine un cuplu atât de sfânt.
Poezie dedicată mamei mele, a cărei suferință după iubirea vieții ei – tatăl meu, este marcantă.
Sărut mâna, mamă.