Nu te vreau-2.0
Ești lumina ce-mi sfâșie privirea,
un fulger tăcut într-o mare de umbre.
Nu te vreau lângă mine,
m-aș topi în fiecare clipă,
ca gheața care se scurge
dintr-o clepsidră fără sfârșit.
Ești roua ce tresaltă pe frunza dimineții,
fragilă în vântul tăcerii.
Nu te vreau în fața mea,
m-aș fâstâci recitând
versuri ce-mi scapă din glas,
ca păsările speriate de furtună.
Ești vorbire fără cuvinte,
un labirint de lumină ce mă amețește.
Nu te vreau aproape,
aș trăi visul etern
al unui infern ascuns,
fără ușă de scăpare.
Ești inima pe care-aș vrea să o port în piept,
dar nu te vreau în alinturi —
nu-mi permit nebunia.
Aș renunța la toate cuvintele mele, fără urmă de regrete,
doar ca să-ți spun:
Fără tine, zorii nu mai vor să se ivească.