Tot ce nu ți-am spus
Am să-mi opresc inima
pentru câteva clipe
și am să te strig de acolo
de unde nu mă vezi.
Am să stau între respirații,
ca o umbră sprijinită de tăcere,
și-am să-ți număr pașii
fără să tulbur drumul.
Vei trece pe lângă mine
ca pe lângă o amintire
care nu mai are glas,
dar încă mai ține lumină.
Și poate că pentru o clipă
vei simți un fior ușor,
ca și cum cineva te-ar chema
dintr-un loc fără nume.
Atunci voi ști
că liniștea dintre noi
nu e chiar pustie—
ci doar plină de lucruri nespuse.
Și-mi voi porni iar inima,
încet, ca pe un ceas vechi,
ca să pot trăi din nou
cu tot ce nu ți-am spus.