Infinitiv
Simțind marea într-o zi lipsită de trecut,
Am adunat din valuri chipul tău întins pe nisip.
Abia atunci am admirat răsăritul prin părul tău,
Ajuns aproape de locul farmecelor cerești.
Am zăbovit cât să-ți simt brațele în jurul meu,
Și să te sărut în clipa când timpul își închide spuma.
Abia atunci am admirat apusul desenând fantezii,
În punctul în care gravitația mă contopește cu tine.
Ți-am cumpărat luna, drept giuvaier ce-ți luminează inima,
Și-ți văd ochii oglindiți în fiecare val.
Abia acum am înțeles ce este fericirea,
O clipă prelungită, pe o dreaptă-n infinit.