Floarea cerului

Cette œuvre n'est pas encore traduite en français : le texte original roumain est affiché ci-dessous.

Ești floarea cerului,
ultima lumină pe care o ține infinitul
între două bătăi de aripă.

Te privesc și aerul își schimbă forma -
devine apă, apoi pasăre
și în final se transformă în tăcere
care îți spune numele
mai limpede decât orice glas.

Te iubesc cu rădăcinile cerului cu tot,
cu ramurile mării,
cu sângele pietrelor care visează
că pot deveni flori.

Dacă mi-ai lua umbra,
aș continua să te urmez numai cu lumina.

Dacă mi-ai lua timpul,
aș înflori în veșnicie
ca un copac care rodește cu stele.

Tu ești singura mea direcție.

Restul lumii sunt cercuri
desenate de vânt pe apa unei clipe.
Uneori am impresia că Dumnezeu ne privește
ca pe două cuvinte care s-au iubit atât de mult,
încât au uitat din ce limbă s-au născut.

Atunci înțeleg: nu eu îți spun „te iubesc”.
Ci iubirea însăși și-a ales inima mea
să-ți poată rosti numele.