Rădăcinile cerului ( mit despre nașterea lumii)

Cette œuvre n'est pas encore traduite en français : le texte original roumain est affiché ci-dessous.

Noaptea își lasă luna atârnată între crengi
ca pe un fruct pe care nimeni nu îndrăznește
să-l culeagă.

Stelele coboară încet și își spală lumina în rădăcinile noastre,
de parcă infinitul ar avea nevoie de o inimă ca să poată străluci.

Când ultima tăcere va închide pleoapele lumii,
noi doi vom înflori -
în toate cuvintele care au murit iubind adevărul.

Atunci păsările vor învăța limba cerului,
râurile vor curge înapoi spre izvorul visului,
iar Dumnezeu va recunoaște,
după mirosul de lumină,
copacul din care ne-a dăruit prima respirație.