Marginea numită noi (o hartă a apropierii)

Cette œuvre n'est pas encore traduite en français : le texte original roumain est affiché ci-dessous.

Spre cer,
trag după mine
un fir subțire -
cât o venă
uitată deschisă.

Nu-l vezi.
Îți intră sub unghii
când mă atingi
și nu mai știi
dacă este al meu
sau al tău.

Stelele se agață -
scame reci
de interiorul tău.

Eu stau acolo.

În locul unde
respirația ta
se rupe în două
și uită pe care parte
să continue.

(ascultă)
tăcerea te învârte lent
până când
nu mai ai unde
să cazi.

Firul,
taie încet distanța,
până rămâne doar o margine
pe care o numim noi.

Te aștept -
unde nu mai ai formă
și nici motiv,
să aprindem ceva
interzis.

Împreună,
avem dovada
că întunericul
poate fi convins.