Flori de tei
Din cer, tot plouă cu flori de tei,
În inimă se adună încet, scântei.
Sunt clipe de iubire prefăcute-n nestemate,
De timp și minte peste viață destrămate.
Rămâne doar aroma ta, unicitate,
Mai fină decât cerul și regate.
Să merg cu ea, să o păstrez în piept,
Și fără de prezență, mereu să te accept.
Sunt flori de tei pe chipul meu,
Miresme din al vieții curcubeu.
Și fiecare încearcă să-mi aducă,
Sărutul tău, în clipă să seducă.