Drag Pământ
Drag Pământ cu codri-n vânt,
Despre tine am cuvânt.
Ești frumos cum altul nu-i,
Mândru, cât nu poți să spui.
Ne-ai primit la sânul tău,
Ne păzești de tot ce-i rău.
Și ne-ai dat din al tău trup,
Cum e mierea pentru stup.
Mă așez pe un genunchi,
Că sunt parte din ăst trunchi.
Mulțumesc că ești aici,
Tot păzindu-ne de frici.
O minune în jurul nostru,
Simplu, o numim terestru.
Te iubesc albastru pur,
Ascuțit în munte sur.
Sunt vrăjit de tine, mare,
Înspumată ca și o floare.
Aș dormi la umbra ta,
Codrule, Măria-Ta.
Iubesc floare, rază-n soare,
Și parfumul de cicoare.
Nu-i nimic mai minunat,
Decât grâu de treierat.
Astăzi beau a ta esență,
Drag Pământ, ești chintesență.
Noaptea porți stele mărgele,
Ziua mă îndrumi spre ele.
Iartă-ne, de îți greșim,
Că ești bun și te cinstim.
Toți suntem ai tăi copii,
Mândri și atât de vii.
Poezie dedicată nouă, tuturor.
Peste tot, în jurul nostru, o minune.
Ea se numește, viață.