Vorba inimii
Ai renunțat la mine, precum un val la mare,
Și ai lăsat tristețea să umple a mea zare.
Ai râs în colțul gurii, când ai plecat grăbită,
Crezând că viitorul te face fericită.
Trecut-au multe clipe, peste destinul meu,
Dar ochii tăi superbi, mi-i amintesc mereu.
E doar închipuire, sau un adânc sevraj,
Că ai rămas cu mine, ca apa în baraj.
În adierea nopții, te simt privind spre cer,
Te văd în umbra lunii, lipsită de mister.
Și știu că m-ai iubit și încă mă iubești,
Și nu știi de ce oare, ai vrea să îmi vorbești.