Străin
Aș culege grăunțele de aur ale zilei
De mi-ai zâmbi o clipă-n pragul dimineții.
Atunci, n-aș mai avea în față albul filei,
Ce-mi pare acum, ascuns, șiragul vieții.
Și toată ziua aș privi în cer albastru
Ș-aș fi condus de ale mele gânduri
Și m-aș simți precum un mândru astru,
Scriind minuni în clipele din riduri.
Te-aș fi iubit cu dor, înainte să exiști,
Străin să-ți fiu, dar să-ți ating destinul
Aș fi-nclinat spre zâmbet ochii-ți triști,
De ai fi-ntors spre mine cristalinul.