Metaforă simplă
Din atâtea inimi care,
Bat aievea într-o zare
Nu-i niciuna atât de mare,
Să primească a mea stare.
Pot visa că-n fiecare,
Arde o stea drept-căzătoare.
Însă a mea s-a irosit
Pe iluzii și ursit.
Strâng în brațe val domol,
Ce dispare-n negrul gol.
Văd în față cântec lin,
Câmp de poamă fără vin.