Țara mea
Pe crestele albite de vremuri și ninsori
Tronează veșnicia și scara de valori.
Acolo-i semeția și sufletul străbun
O liniște deplină scăldată-n aer pur.
Pe creasta de mireasă ce învelește marea
Sunt visuri tandre ce ne adună zarea.
Acolo sufletul vibrează și naște viitor
Atras de frumusețe și de atâta dor.
În lanul de porumb tu vei găsi iubirea
Statornică și dreaptă precum îi este firea.
Acolo tu descoperi căldura unei mame,
Și dulci izvoare precum sunt coapte poame.
Prin codru simți adâncă rădăcină
De tot ce-i sfânt și e lipsit de vină.
Și toate-s țara în care te-ai născut
Lipsită de dorința că alta ai fi vrut.