Iernile copilăriei
Mi-aduc aminte de iernile copilăriei
Când pita aburea în mâinile bunicii.
Doar bunătăți în mijlocul bucătăriei,
Și nu găseam niciunde fiorul fricii.
O sanie îmi purta bujorii-n vânt
Și râsul răsuna pe uliță în sus.
Din cer se auzea un cântec sfânt
Ce așternea magie pe razele de apus.
Și fiecare fulg ce săruta pământul
Părea desprins ușor dintr-o poveste.
Și parcă însuși Dumnezeu, cel sfântul,
Era acolo să ne dea de veste.
Ce buni și tandri îmi erau buneii,
Când se uitau în ochii mei senini.
Ș-aveau aromă precum vara teii,
De mă făceau să capăt rădăcini.