Odă Pământului
Drag Pământ iertare-ți cer, pentru toate câte-ți pier,
Că-ți răpim umbră și lut, și-ți croim doar drum în vânt.
Acum plângi cu glasul stins, căci iubirea te-a învins,
Nu e timp de legănat, ci e vreme de bănat.
Drag Pământ sunt păcătos, și de lacrimi tot mai ros,
Că-ți răpim surâs de vară, cu arginți în foc și pară.
Ești prea bun, iertare-ți cer, în genunchi cu ochii-n cer,
Ce ne facem fără tine, dragul meu, mai poți aține?
Drag Pământ cu ceru-n vânt, pot eu oare să-ți mai cânt,
Despre ape cristaline, despre lespezi și coline?
Că ești pradă a nimănui, și ești bun și te supui,
Ești tăcut și răbdător, cum e mama în pridvor.
De-ai avea mâini le-aș pupa, pe picioare te-aș spăla,
Și cu suflet apăra, toată inocența ta.
De ce nu te faci haiduc, să-ți aduni ce ai pierdut,
Dragul meu Pământ iubit, sunt de tine-ndrăgostit.
P.S- Ajutor, Help, Aider, Hilfe, Aiutare, Ayudar, Ajudar, (...)