Tu, inimă
Tu, inimă n-ai cui să-i spui
Durerea ta să o transpui.
Tu bați întruna zi și noapte
Ecouri transformate-n șoapte.
Tu, inimă ești dureroasă
Când umpli a trăirii casă.
Și vrei să știi din viitor
Dacă ecoul are spor.
Tu, inimă ești suferindă
Când netezești podeaua de la tindă.
Și strângi din visuri bucuria
De-a mai călca o dată glia.