Din legendele lui Rhoor - ( Episodul -2 - Gingis-Han)
... Rhoor – o fiinţă magnifică, rodul energiilor pozitive acumulate timp de o generaţie, într-o manifestare care depăşeşte înţelesul omului de rând. Nici bărbat şi nici femeie, un asexuat înzestrat cu puteri deosebite, născut pentru a reface echilibrul...
Vântul aprig al stepei biciuia obrajii roşii ai bărbatului într-o încercare continuă. Gingis-Han îşi trase căciula lăţoasă până când își acoperi sprincenele arcuite. Privi peste dealul albit încleştându-şi buzele, muşcându-le apoi până la sânge. Auzi ca prin vis generalul căzut în genunchi.
- Mărite Han!
Nefericitul se aplecă până când vârful coifului din argint atinse solul; cu gura măturând neaua proaspăt căzută, fără să cuteze a privi. Auzea doar fornăitul murgului şi simţea încordarea nemiloasă a stăpânului.
- Ce s-a întâmplat?
- Preaputernice! Am luat prizonieri din toate satele pârjolite, dar sunt prea mulţi. Şi este iarnă! Nu-i putem hrăni. Ce să facem?
Conducătorul mongol păru că turbează. Sări din şa ridicându-și cele două săbii încovoiate. Reteză capul neputinciosului înainte ca acesta să-şi poată schimba poziţia. Scuipă sonor în direcţia jetului de sânge care brăzda neaua:
- Omorâţi-i! Omorâţi-i, pe toţi!
Legenda spune:
În iarna aceea (anul de graţie1227), Temuudschin împlinise patruzeci şi doi de ani. De ziua lui distruse șase sate, ucigând pe toată lumea. Era supărat. În estul Mongoliei, tătarii învinseseră în trei bătălii consecutive. De ciudă îşi execută generalii şi porni el însuşi în fruntea oştilor. Acum se apropiase de regiunea unde trebuia să-l întâlnească pe Rhoor, un lider despre care se spunea că este invincibil.
- Porniţi atacul!
Să arate că este decis să termine repede cu acest neisprăvit, ridică sabia deasupra capului şi dădu pinteni calului. În urmă, un val uriaş de călăreţi se revărsă în strigătul cutremurător al cuceritorilor Asiei. Loviră corpul principal al duşmanului, dar în scurt timp păcăleala deveni evidentă: era o cursă. O momeală pe care măreţul Gingis-Han o apucă cu voluptate. Răcni, în timp ce despică trupul unui tătar care îi trecu prin faţă.
- Înapoi! Retragerea!
Înţelese, dar oastea sa se descumpăni. Reuşi să schimbe direcţia atacului, dar numai cu o aripă a cavaleriei. În codru, goarnele începură să sune şi grosul tătarilor lovi armata mongolă în ambele flancuri. Bătălia dură întreaga zi până când Temuudschin se trezi faţă în faţă cu cel care îi învingea armata. Se bucură, însă străinul se dovedi un oponent pe măsură. Nu semăna cu un tătar, dar era totuși un asiatic. Simţi puterea loviturilor pierzându-și o sabie, apoi pe cealaltă. În cele din urmă o lovitură directă îl aruncă din șa. Se izbi de pământ cu un zgomot înfundat. Adversarul descălecă și se apropie cu ochi arzători. Mongolul căută sprijin:
- Cine eşti?
Scuipă sânge, dar îl privi în ochi pe învingător.
- Mă numesc, Rhoor!
Tătarul învârti sabia și dintr-o singură lovitură reteză capul celui care semănase atâta teroare pe cuprinsul stepei.
... Acolo unde se adună suferinţă, Rhoor se naşte. Din energiile pozitive acumulate, drept reacţie de răspuns la tot ce este rău. Echilibrul se restabileşte. Aşa a fost întotdeauna!