Din legendele lui Rhoor - ( Episodul -1 - Termopile)
... Rhoor – o ființă magnifică, rodul energiilor pozitive acumulate timp de o generaţie, într-o manifestare care depăşeşte înţelesul omului de rând. Nici bărbat şi nici femeie, un asexuat înzestrat cu puteri deosebite, născut pentru a reface echilibrul...
Legenda spune:
În timpul acela, Sparta înflorea. La cârma regatului se afla Leonidas şi niciodată spartanii nu avuseră o viaţă mai îndestulată. Conducătorul luase decizia cea bună pentru poporul său, cu mulţi ani în urmă pe când nu era decât fiul regelui.
Chiar în palatul tatălui său o femeie născuse o ciudăţenie. Preoţii se grăbiră să urce pruncul pe muntele sacru și să-l jertfească. L-au dus pe creastă, însă nu l-au putut ucide.
Tânărul prinţ visa în fiecare noapte că se va naşte cel care, nu va fi diform, dar va fi hulit. Cel care va aduce strălucire Spartei şi regilor săi. În ziua aceea urcă până la castelul prezicătorului, lăsându-şi calul priponit de un copac, la poalele Dealului Stâncos. Aşa cum cerea datina intră în lăcaş şi aruncă o pungă cu galbeni, desfăcându-i baierele. Ceru ajutor şi îl primi. Preoţii se grăbiră să cheme divinitatea:
- E o fiinţă sacră, exclamă bărbatul aplecând urechea la sclava care interpreta voinţa zeilor. Trebuie salvată! Ai înţeles, Leonidas? Îţi va aduce strălucire când vei ajunge regele nostru. Numele ei este Rhoor! Aşa s-a numit din totdeauna.
În clipa aceea, femeia posedată de mesagerii zeilor începu să vorbească cu glas ridicat. Preotul o privi speriat. Niciodată voinţa divină nu a fost transmisă cu glas tare. Îi privea buzele roşii, mimând cuvintele sacre:
- Un suflet sfânt s-a născut în Sparta!
Sclava se ridică din pat, cuprinsă de o forţă invizibilă: Rhoor a fost mereu pe lume, drept voinţă a zeilor! A venit să aducă strălucire regatului şi ţie, viitor rege! Preoţii tatălui tău se vor grăbi să omoare darul. Trebuie să te opui. Pleacă!
Tânărul Leonidas ascultă. Îşi mână calul fără zăbavă și ajunse pe muntele sacru în acelaşi timp cu alaiul care urca dinspre cetate. Îşi ridică sabia, privind peste scutul poleit cu aur:
- Eliberaţi copilul!
Vocea sa părea un tunet. Dacă cineva ar fi privit atunci micuţul, ar fi văzut că primul zâmbet i se aşternu asemenea unei binecuvântări. Din ziua aceea destinul viitorului rege se legă de acea fiinţă. Oracolul avuse dreptate.
Rhoor se mulţumi să-şi împartă viaţa între antrenamentul pe care băieţii Spartei îl făceau şi nevoia de progres. Era făcut pentru a insufla siguranţă, iar ideile sale aduceau prosperitate. Când destinul îl numi rege pe Leonidas, omul fără sex era un războinic desăvârşit. Era atras de latura masculină, deşi în taberele de antrenament era ocolit de luptători. Era şi un mare cărturar, iar suveranul se încredea pe deplin în judecata sa: era sfetnicul său de nădejde. Împreună ridicară Sparta către strălucirea vieţii îndestulate.
Legenda spune:
... Norii se înnegriră precum smoala. Xerxes cel Mare se prăvăli peste Sparta cu armată – câtă frunză şi iarbă. Leonidas, împreună cu trei sute de spartani şi şapte mii de greci, porni către Porţile Fierbinţi (Termopile). Lupta efectivă dură trei zile, timp în care strategiile şi tacticile lui Rhoor se dovediră devastatoare pentru armata împăratului-zeu. Aproape se reuşi imposibilul. Cu fiecare atac respins, monarhul spartan mulţumea zeilor pentru ajutorul trimis. Oboseala vitejilor începu să iasă la iveală când lupta se transformă într-un soi de hărţuire. După alte şapte zile de foc, cedară. Leonidas muri privind spre cel care îi devenise scut. Când Rhoor primi în piept jumătate de duzină de săbii, regele închise ochii. Lupta se încheie, ridicând la ceruri gloria unui mare om...
În negura vremurilor, destinul lui Rhoor se împleteşte cu faptele demne de luat în seamă. Fiinţa aceea a fost mereu în istorie...