Odă mamei
Ce dorință fără vină ți-ai dori cât mai ești tină,
Că ai fost și încă ești, frunză-n vânt de n-o iubești.
Mi-aș dori de nu-i cu rană, să-mi sărut umbră de mamă,
Că nu pot, nu îndrăznesc, drept în ochi să o privesc.
Că e mândră și divină, și de dragoste e plină,
Nici prin gând nu am să pot, s-o ajung pân` la mijloc.
Dar am dorință arzătoare, să ajung ca ea, un soare,
Să fiu blând și răbdător, să aștept luna-n pridvor.
Tu s-ajungi ca ea nu poți, că-i lumină pentru toți,
Însă s-o iubești într-una, și s-o prețuiești cât lumea.
Asta doar povață-ți dau, despre mamă cât mai stau,
Inima-i ascunsă pară, te iubește fără seamăn.