Dor
Mirosul bunicii: amestec de bunătate și tristețe,
Locul ei: o picătură de vis ascunsă-n gândul ce trece.
Glasul ei: ecoul cald al vremurilor abia apuse,
Inima ei: mai bate-n gândurile mele încă nespuse.
Un val se sparge: creastă crudă albită de soartă,
O oră mai trece: masură ce suie uitare spre poartă.
O lacrimă curge: arde obrazul brăzdat de durere,
Doar golul rămâne: viitor, bucurii, însă dorul nu- mi piere.
Tăcere-n durere: o vină trecută mă roade-ntruna,
Vreau să o văd lângă mine: o zi - numai una.
Mă rog: să poată uita de durere si ură,
Să m-aștepte acolo, în cer: renăscută și pură.