Între lumină și întuneric ( legea de a te căuta)

Precum fulgerul caută pământul
iar umbra îmbrățișează trupul,
te caut prin fisurile timpului,
unde secundele se nasc
cu ochii închiși
și mor înainte
de a deveni amintiri.

Acum știu:
înainte să fim,
am fost două particule de lumină
rătăcind prin aceeași explozie.

Două tăceri
într-un univers care încă
nu-și găsise glasul.

Tot ceea ce numim destin
este doar memoria
a ceea ce am fost
înainte de a deveni oameni.

Precum fulgerul caută pământul
și umbra se întoarce spre trup,
eu mă întorc spre tine,
fiindcă aceasta
este singura lege
pe care universul
a scris-o în mine:
să te caut
până când toate stelele
vor deveni cenușă
și, dincolo de ultima lumină,
vom rămâne două tăceri
îmbrățișate
în mijlocul eternității.

Te iubesc