Suspendat între două versuri
Mi-a rămas sufletul la tine – ascuns în căușul palmei,
Suav precum aripa unui fluture – în apusul cristalin al toamnei...
M-a străpuns dulceața inimii tale – făurită din aroma seninului,
Gingașă precum adierea caldă, cuibărită în buchetul mirului...
Ș-am rămas suspendat în lumină – ascuns între două versuri,
Sărutând buze cristaline de diamant – ce desăvârșesc universuri...
Mi-a rămas energia ego-ului – întinsă pe Stâlpii Creației,
Pură și tandră iubire – lipsită de rostul sec al rației...