Ultima sămânță ( Floarea din întuneric)
Am descoperit iubirea
ca pe ultima sămânță
salvată din incendiul lumii.
Am ascuns-o sub limbă,
acolo unde cuvintele se prefac în sânge,
iar tăcerile învață să respire.
Am purtat-o ca pe un astru minuscul,
ca pe o lumină împăturită,
o promisiune pe care
nu mai îndrăzneam să o aștept.
Nu am semănat-o în pământ.
Am lăsat-o să încolțească în întunericul meu,
iar rădăcinile ei au coborât
prin toate iernile trăite.
Tu ai fost ultima sămânță
ascunsă sub limba unui om
care uitase să mai ceară primăvara.
Floarea care a răsărit a devenit cer,
iar păsările din ramurile lui
poartă lumina începuturilor.
Parfumul acestei flori
este numele tău.
Când îl rostesc încet
până și Dumnezeu
închide ochii
ca să-l poată asculta.