Viața cu Lumi ( când inima își găsește patria)
Trăiesc într-o altă dimensiune
unde ochii tăi,
două biblioteci cosmice -
în care Dumnezeu a ascuns
toate răspunsurile pe care oamenii
le caută de milenii,
îmi ating, strat după strat,
sufletul.
Focul arde și se stinge.
Lumi,
uneori mă întreb,
din ce materie sunt făcute miracolele?
Apoi îți văd zâmbetul
luminând marginea ceștii de cafea.
E fără cinci în noaptea timpului
și secundele își leapădă ceasurile
ca niște păsări obosite de gravitație.
Dumnezeu, după ce a inventat stelele, mările, timpul și infinitul
a mai păstrat o minune
pentru mai târziu.
Și a numit-o
Lumi.