Cartografia unui sărut (despre gravitația dintre noi)
Am intrat într-un timp
fără margini
cu inima ta —
un teritoriu care refuză hărțile.
Dintr-un singur sărut
mi-ai inventat absența,
ca pe o lege tăcută
a unui univers închis.
M-ai învățat cum cade un cer
peste alt cer,
cum timpul se frânge lent
într-o privire ținută prea mult.
Te port ca pe o arsură
cu formă de umbră -
ecou rătăcit
într-o limbă pe care doar dorul o vorbește.
O rană dulce, deschisă,
mă ține captiv între două constelații
care nu există,
iar sărutul tău
— cu gust de afine —
rămâne singura mea orbită.