Golul tău din mine ( în locul tăcerii)
La umbra aripii Tale,
Doamne,
caut un loc
unde liniștea nu doare.
Pentru un timp
răscolesc stele prin păr -
semințe de lumină
pierdute de suflete
fără nume.
Le strâng în palme
ca pe niște lumini
care nu mai știu cerul
din care au căzut.
Poate că dorul
este o lumină frântă
în oglinda inimii
iar eu -
un trecător prin mine însumi.
Te simt în cuvinte nerostite,
în foșnetul unei pagini
întoarse prea încet,
ca să nu te tulbure.
Ai lăsat în urmă
o formă de lumină
ca să știm
că nu ai plecat
de tot.
Noi, cei rămași,
învățăm să respirăm altfel -
cu un gol în piept
care poartă numele tău.