Lacrima Învierii (De la cruce, la lumină)
Când inima Îi simte pașii,
se strânge în marginea tăcerii.
Visează flori și spini
spre care Fiul,
se roagă neîncetat
pentru noi toți.
În noaptea grea,
sub crucea sfântă,
se leagă clopote cu sârmă.
Iar cerul stinge stelele pe rând,
sub piatra rece și tăcută.
Un înger îmi privește
lacrima,
și o strânge în palme
ca pe o rugă nerostită.
Dincolo de moarte
e nădejdea,
care deschide poarta
spre lumină.
... cuvântul respiră prin Tine,
Doamne.