Colțurile care rămân
Nu m-am gândit
la despărțire.
Poate colțurile plăcintei
lăsate pe masă
au ținut cu mine.
Unele inimi
se închid
ca ferestrele vechi
împinse de vânt.
Altele rămân deschise
chiar și după furtună.
Târziu am observat
că lucrurile simple
țin minte oamenii.
Acolo,
între două colțuri de plăcintă
a rămas inima mea.
Fără zahăr.