Urma umbrei tale
Lasă-mi ceva de-al tău:
O urmă pe o frunză
sau o respirație
uitată.
Poate o vibrație
rătăcită în perdea
sau liniștea
de după o ușă închisă.
Te rog,
lasă-mi umbra ta
sprijinită de perete
ca seara să mai creadă
că nu ai plecat
de tot.
Eu voi vorbi încet
cu lucrurile tale:
cu scaunul
care încă te așteaptă,
cu ceașca
în care ceaiul s-a răcit.
Îți promit:
voi păstra paharul
cu apă neterminată
ca o promisiune
că setea ta
a rămas la mine.
Cel mai tare doare
urma umbrei tale.