Spune-mi
Spune-mi că n-a fost minciună
când mi-ai trasat pe încheietură
o hartă pe care o numeai destin.
Că degetele tale n-au desenat doar aer
peste pielea mea,
iar eu nu am confundat tremurul
cu o promisiune.
Te ascunzi ca un copil
după perdeaua mirosului de tei,
cu genunchii juliți de lumină
și crezi că fragilul nu moare
dacă îl ții în palmă nemișcat.
Spune-mi că nu a fost doar o rază rătăcită
căzută strâmb peste obrazul meu,
că nu m-am agățat de conturul tău,
ca de o ușă întredeschisă.
Spune-mi că pentru o clipă
aerul dintre noi
a știut să rămână.
Lasă-mă să cred
că n-am iubit o reflexie
și că, măcar o secundă,
ai fost acolo.