Între două versuri
Fără tine
sunt suspendat
între două versuri
care nu se mai închid.
Un spațiu
ca un umăr
rămas
fără corp.
Fără tine
aerul
nu mai știe
unde să stea.
Timpul
se subțiază
până devine
o greșeală.
Umbra mea
se lungește
peste lucruri
care nu mai cer nimic.
O cană rece
lângă o fereastră de piatră
o lume rămasă
doar pe jumătate.