Poate că sunt
Poate că sunt
reflexia unui arbore
fără vârstă
născut din inima unui univers
cuprins de nostalgie.
Poate că sunt
o umbră
care cade în lumină,
un cerc care își caută
raza pierdută.
Poate că sunt
respirația dintre două clipe,
locul unde timpul
își uită numele
și rămâne gol.
Dacă aș ști cine sunt
aș tăcea mai adânc.
Întrebarea mă ține viu
ca o lumină în pământ,
ca un sâmbure
care încă mai crede
în primăvară.
Între galaxii
o întrebare respiră
între două clipe.