Șoapte risipite
Cum scrii pe o frunză
,,Te iubesc"
Cu inima, cu sufletul,
ori împreună?
Cum știi că nu greșești,
când vântul o poartă spre apus?
Cum spui în șoaptă
,,Mi-e dor de tine"
și strigi
când glasul ți-e de mult răpus?
Cu lacrimi strânse în nopți eterne
sau luna-i martora tristeții?
Există o primă oară pentru toate,
pentru iubire, pentru dor
și despărțire.
Și în valea unde adun
ce n-am putut rosti vreodată,
voi scrie poezia
pe frunza care nu mai cade.