Flori prin iarbă
Bate vânt cu mirodenii, vin și nori plini de sclipiri,
Înlăuntru nu e apă, e doar loc de amintiri.
Plânge timpul după flori, zboară gândul după nori,
Stălucirea mă adună, raze ce-mi stârnesc fiori.
O secundă trece toată, inima-mi ridică salbă,
Calc prin lumea asta bearcă, bâjbâind precum o oarbă.
Flori prin iarbă mă adună, din miresme fac cunună,
Mă însor în pragul serii, cu lumina de la Lună...