Între lumi
În fața mea un înger mângâia o inimă,
iar plânsul ei se auzea în cerul înstelat.
Pe buze-mi tremura un vechi renume,
ascuns în mine ca un tainic legământ.
În clipa aceea am știut unde mă aflu,
între lumi - visând cu aripile întinse.
Acolo nu eram nici trup, nici umbră rece,
doar adiere ascunsă într-un cântec vechi.
Mi-a spus fără cuvinte: Ești acasă,
și am văzut misterul deschis precum o floare.
Iar timpul s-a oprit să-mi fie soare,
să-mi lumineze drumul fără de sfârșit.
Atunci am înțeles: nu-i moarte, nici apus,
ci doar o trecere spre altă zare.