Monosilabic
Cer prea mult de la mine
și nu sunt decât o ramură
crescută odată cu umbra
întinsă pe timpul rămas.
Singur ca o notă rebelă
ating vântul cu tâmpla
și caut început în tăcere
monosilabic ca strigătul meu.
Se amestecă gândul
cu frunze uscate
se termină drumul
sub plopul din spate.
Cer prea mult de la mine.