Vis de vară
Pe Pământul acela soarele nu era rotund,
Avea colțuri în care puteam să m-ascund.
Fericirea purta aripi ridicate la nori,
Și orice cuvânt aduna doar nume de flori.
Acolo, fiecare zi începea cu un sărut,
Iar asfințitul era un nou început.
M-am pierdut în clipe răsfirate-n trecut,
Când te-am văzut cu luna prinsă drept scut.
Aș fi vrut să rămân lângă a ta strălucire,
Pe Pământul acela numit fericire.
M-am trezit din visare cu palmele strânse,
În două petale de lacrimi străpunse.