Când plouă
Când plouă fluturii se opresc
își ridică aripile către picătura perfectă
unde chipul Domnului adunat de timp
stă în splendoare fără oglindă.
Șoptesc versuri în unde albastre
precum cerul cu mantie de dor
îmbracă silabe în toamnă văzute
de stele aprinse pe umerii goi.
Polenul se întinde de atâta iubire
sensibilă cale spre inima ta
în aripi de fluturi adun constelații
când plouă văd chipul luminii din cer.