Innocent me
sărută-mă apăsat înainte de plecare
din lumea mea ascunsă în inima timpului
aici mă spăl pe ochi cu frigul din suflet
și întunericul rupe pâinea fără coajă
dincolo de gratiile imaginației mele
zâmbetele sunt ca niște păsări rare
inocente până la lacrimi cu gust de zmeură
peste care trec amintiri cu tipar de fulger
le-am spus cu tărie atomilor din mine
să arunce electronii în inocența mea
din ei am să construiesc chipul lunii mele
în cea mai pură gravitație emoțională