Ochii îngerului meu
dincolo de singurătate este pustiu
cu nisip de culoarea vântului
cerul ca o aripă de pescăruș
caută sărutul mării pierdute
un pumn de sare peste inima rănită
e amintirea ridicată pe catargul suferinței
scriu cu sânge pe umărul gol
și doare cât o singularitate
mă uit în ochii îngerului meu
mă privește fără să clipească
mai e o secundă până la impactul
viitorului nescris în realitate