Eversiune
când mă iubeai
visam cu iriși aprinși
la iarba cu miros de lună
crescută din a nopții brumă
și fiecare răsărit
o singularitate
la cine să mă închin
când le aveam pe toate?
e mai ușor acum
să nu-ți mai amintești
să treci un gând prin altul
fără să privești