Două secunde
acum știu cum este
să fii sufocat
de mâini fără degete
în propriul vis
un nor albastru
precum planeta
se așază pe pleoape
e chipul tău
îmi duc inima oprită
în universul cu gust de zmeură
crezi că ai putea ascunde
două secunde?
în prima te-aș săruta
între aștri aprinși
în cea de-a doua aș fi pregătit
de o nouă viață