Rătăcitor
mă învârt în jurul axei
departe de soarele meu
trăiesc anotimpuri sterile
lipsite de frunze și flori
frământ pâine fără grâu
coaptă în rola suferinței
adun zile ascuțite de vânt
în colțul inimii frânte
în ceruri cu băncile goale
timpul strivit de sfârșit
calcă pe umbra-mi diformă
și îmi spune că tu m-ai zidit