Frunză în septembrie
În copacul vieții luminat de timp,
Frunza mea trăiește un nou anotimp.
Nu mai este crudă, dar e încă verde,
Ruginiul toamnei nu o poate pierde.
Vântul îi alină rănile ascunse,
Lovituri adânci în coroană strânse.
Cântecul suav îi adună clipa,
Într-un punct de rouă întinzând aripa.
Frunză în septembrie am ajuns să fiu,
Drept-lumină caut încă în pustiu.
Văd copacul drept un trunchi de vis,
Oare să îmi fie, tot destinul scris?