Iartă-mă inimă
Nu te am decât pe tine,
inimă bătrână.
Și-ți ascult gânduri străine,
lacrimi ce se adună-n cină.
Ai fost cu mine mereu,
înnodându-mi clipele.
Știe bunul Dumnezeu,
și mai toate stelele.
Mulțumesc că mă suporți,
inimă de om.
Te-am rănit cât două vieți,
până-n cel mai mic atom.