Parfum de drum
Drept-lucirea vieții, anii tinereții,
Sunt de acum trecut, mândru ram de nuc.
Dar sunt fericit, cât mai pot să duc,
Și cât mai aud, cântec de-nceput.
Nu e zi sub soare, să nu sorb licoare,
Din acea candoare, mândră ca și-o floare.
Căci iubirea doare, precum nor în soare,
Dar și născătoare, pasiune mare.
Ar mai fi un dor, suflet călător,
E un vortex drag – pentru nor pribeag.
Să mai văd o dată, inima-ți curată,
Să-ți sărut gurița, să-ți adun cosița.
Și să-ți spun-ntruna, că doar tu ești Luna.
PS: Să iubești nu-i șagă, orice zi mi-e dragă...