Soarele negru
Au trecut zece ani de când oamenii au ajuns pe planetă. Două colonii, de o parte și de alta a ecuatorului, legate printr-un pod organic, plutesc în imensitatea albastră. O lume a apelor în care omenirea găsise adăpost.
Tânărul locotenent Armin Vass ajunse pe colonia sudică aproape de răsăritul celui de-al doilea astru, parcurgând distanța de la nava cargou în mai puțin de două ore. Pe traseul orbital recapitulă cu ajutorul dispozitivului atașat la casca de protecție procedurile Forțelor Coloniale instituite în asemenea cazuri. Camera derulă în fața retinei imagini cu cele trei incidente, sensibil asemănătoare, în care ființe acvatice părăsiră habitatul tradițional și se cățărară cu ajutorul tentaculelor transparente pe stabilopozii care delimitau colonia. Apărarea internă intră în stare de alarmă, delimitând zona de fiecare dată cu un gard de protecție susținut de un câmp de forță de gradul patru, penultimul ca putere. Androizii se aliniară din zece în zece pași, în spatele apărării energetice, focalizând cu ajutorul dispozitivelor atașate armelor, corpurile acvaticilor. Mișcările ființelor erau sincrone, deplasându-se în formație triunghiulară, cu vârful către colonia umană. Conduși de o vietate impunătoare, ceilalți cinci membri ai echipei urmau liderul către barajul stabilit la o sută de metri de granița maritimă. Semănau cu moluștele cefalopode, având corpuri maronii și o pereche de ochi pătrunzători, atașați de o parte și alta a corpului sub formă de sac. De fiecare dată când schimbau tentaculele transparente pentru deplasare, își ajustau poziția ochilor exoftalmici în plan vertical, antrenând un lichid verde și fosforescent - posibil sânge. În toate cele trei incidente grupul de ființe bizare se opri la câțiva metri de baraj, transformând triunghiul într-un cerc, în mijlocul căruia liderul scotea sunete stridente dublate de ecouri misterioase. Nimic agresiv în acest comportament care se prelungea de fiecare dată mai bine de o oră pământeană. Manifestarea se încheia brusc, apoi grupul revenea la conformația triunghiulară dispărând în adâncurile abisale. În urma lui, pe locul unde șeful formației își interpretase ,,numărul artistic" rămânea o movilă dintr-un material organic necunoscut, pe care laboratoarele coloniei de nord îl studiase fără să poată spune multe lucruri despre el.
Acum, după două săptămâni de la ultimul incident, locotenentul Armin Vass fusese trimis în colonie pentru a demara o anchetă amănunțită, în preambulul sosirii unui laborator de ultimă generație pe care Forțele Coloniale se grăbiră să-l aducă în lumea nouă, aflată la aproape o mie de ani lumină de bătrâna Terra.
-Sunt locotenentul Armin Vass, rosti tânărul privind în ochii doctorului Mark Morgan, conducătorul civil al coloniei sudice.
Câteva clipe figura îmbătrânită a expertului se lumină. Cu două zile în urmă primise prin canalul de comunicare sub-spațial raportul despre sosirea locotenentului, un cyborg superior oricărui model integrat în structura Forțelor Coloniale, înzestrat cu inteligență artificială. Apariția ofițerului pe Njord, denumirea pe care pământenii au dat-o acestei lumi, îl determină să zâmbească.
-Vă așteptam, domnule locotenent! Coloniștii sunt neliniștiți. În urma incidentelor, viața pe această planetă pare mai complexă decât ne-am imaginat. Timp de un deceniu am studiat flora și fauna acestui loc și concluzia că am colonizat un corp ceresc aflat în stare incipientă de evoluție nu se mai potrivește. În plus, ca o noutate să zicem, pe lângă vizita caracatițelor am descoperit la cincizeci de mile sud de colonia noastră o zonă în care oceanul este alcătuit din apă dulce. Am trimis echipe care au luat mostre din această anomalie, însă nu am putut descifra misterul acestei osmoze inverse. O altă curiozitate este legată de cel de-al treilea astru al sistemului. Ei bine, de zece zile și-a diminuat intensitatea cu aproape treizeci la sută. Un fenomen inexplicabil, având în vedere că între planetă și soarele respectiv nu s-a interpus nimic observabil. Am studiat fenomenul cu toată capacitatea din cele două colonii, dar, ca și anomalia din ocean, nu am descoperit nimic plauzibil. Așadar înțelegeți de ce îmi permit să zâmbesc, domnule locotenent. Forțele Coloniale au trimis un investigator căruia îi înmânez bucuros frâiele acestor mistere.
Armin Vass medită la cele spuse de conducătorul civil al coloniei evitând orice remarcă despre lipsa unui raport detaliat către conducere. Se mulțumi să încline capul și apoi încărcă în sistem ultimele date privind situația din Njord.
-E timpul să trecem la acțiune, domnule Mark Morgan.
*
Al treilea soare a sistemului era palid. Aproape că te puteai uita în lumina roșiatică fără să fie nevoie de vreun filtru și puteai observa cu oarecare ușurință exploziile din cromosfera solară.
Armin Vass nu pierdu timpul cu supoziții. Recrută o echipă formată din doi androizi, un fizician și un expert în studierea vieții extraterestre și porni către extremitatea coloniei. Se gândi că pentru prima zi ar fi potrivită o vizită a anomaliei aflată în largul oceanului, unde apa dulce contrasta cu salinitatea. Se îndreptară către zona stabilopozilor unde, la adăpostul mastodonților din beton inteligent se găsea dana unde ambarcațiunile rapide erau ancorate. Alarma îi surprinse la cincizeci de pași de întinsul albastru. O echipă de cefalopode își făcu apariția din adâncuri. De data aceasta întâlnirea cu oamenii părea inevitabilă. Perechea de roboții specializați în apărare activară puștile fără să primească vreun ordin, în timp ce moluștele se cățărară cu aceiași abilitate păstrând formațiunea triunghiulară. Ochii liderului deveniră neliniștiți abia când grupul ajunse la zece metri de echipa pământenilor. Cerul răsună de sunete stridente acompaniate de ecouri misterioase. De data aceasta triunghiul cefalopodelor își schimbă modul de înaintare. Brusc, latura formată din trei acvatici deveni ariergarda, realizând un ocol de o sută optzeci de grade, protejând printr-un gest evident liderul. Se agățară una de cealaltă cu ajutorul tentaculelor și se opriră. Primul proiectil lansat de androizi se lovi de un baraj energetic. Glonțul ricoșă într-un stabilopod, pierzându-se în imensitatea albastră. Situația se precipită. Nimic din ceea ce se întâmpla la capătul platformei nu anunța ce avea să urmeze. Aerul din jurul coloniștilor deveni lăptos. O ceață densă învălui trupurile oamenilor și roboților deopotrivă, însă camuflajul se întinse doar câteva secunde, până când cefalopodele se puseră din nou în mișcare. Grupul se pierdu în valurile line. Pe platformă nici urmă de echipa coloniștilor. Dispăruse la fel de misterios.
*
Armin Vass deschise ochii precaut. Înainte de contactul vizual activă printr-o subrutină internă G.P.S-ul și rulă un diagnostic rapid. Toate sistemele erau funcționale. Se afla la nouăzeci și doi de kilometri sud față de colonii, într-o poziție aflată la trei sute de metri sub nivelul mării. Cel puțin acestea erau datele pe care le vizualizase. Se trezise în mijlocul unei așezări impresionante, înconjurat la o distanță de bun simț de cefalopode. În fața sa, destul de aproape, recunoscu silueta inconfundabilă a liderului. Era diferit. O pereche de tentacule, cea apropiată de partea frontală, era metamorfozată în brațe asemănătoare celor umane, la capătul cărora mâini cu cinci degete se mișcau nervoase. Nici urmă de mediu marin. Undeva în profunzime descoperi fundalul întunecat unde, asemenea geamului unui acvariu imens, se putea distinge vietăți marine. Simți încercarea de comunicare printr-o apăsare insistentă, apoi auzi o voce gravă. Gura delimitată de fălci tari începu să se miște.
-Noi suntem grúf, locuitori ai acestei lumi. Cine sunteți, de unde veniți?
Locotenentul privi ochii neliniștiți ai liderului și observă restul echipei sale aflată sub imperiul inconștienței.
-Suntem de pe planeta Pământ și am venit aici în căutarea unui cămin.
-Ar fi bine să plecați de unde ați venit. Al treilea astru a început să să-și piardă strălucirea. Am încercat să vă avertizăm, însă nu ne-ați ascultat. De fapt nici nu aveați cum. Când se va stinge, ei vor veni. Un deceniu va dura invazia și cât timp umbra va acoperi apele, se vor hrăni. V-am studiat pe ascuns încă de când ați ajuns pe planetă. De fiecare dată v-am lăsat în semn de bine-voință un compus organic care în tradiția noastră simbolizează o punte. Tehnologia voastră este bazată pe evoluție care a determinat multe specii să dispară. Asemenea lor, folosiți resursele până la epuizare pentru descoperirea mijloacelor de a călători către alte lumi. În final această complexitate depășește puterea voastră de adaptare și, ca în cazul atâtor civilizații, veți pieri. Nu sunteți primii coloniști ajunși pe Nargú. Universul cum îi spuneți voi, e un loc teribil de periculos.
-Trăiți în ocean, însă aici este o zonă în care apa este înlocuită de aer, ca la suprafață. Cum este posibil?
-Acum mult timp, planeta noastră avea și uscat. Două continente au supraviețuit milioane de ani, până când spiritele au invadat lumea noastră. Sunt ființe lipsite de sentimente, capabile să trăiască în aproape orice mediu. La început au atacat al treilea astru, schimbându-i structura internă, transformându-l într-o fantomă care absoarbe din energia vitală a celorlalte două. Această anomalie a provocat o perturbare a gravitației și cele două continente au fost acoperite de ape. Timp de zece ani de-ai voștri, pe Nargú este un singur anotimp și spiritele provocă o nouă extincție. De secole abilitățile noastre permit transformarea apei de la suprafață în lichid cu densitate scăzută, apoi înlocuirea ei cu aer. Respirăm acest gaz, însă putem supraviețui și în apă sărată. Cu toate acestea preferăm să locuim în inima oceanului unde suntem apărați. Pentru tine și însoțitorii tăi, destinul va fi diferit. Odată ajunși în așezarea noastră, nu veți mai putea reveni printre semenii voștri.
*
Apusul metamorfoza planeta într-un loc sinistru. Al treilea soare devenise de câteva zile un disc negru, în interiorul căruia cantități uriașe de plasmă provenite de la ceilalți doi aștri ai sistemului se topeau în imensitatea întunecată. Jerbe lungi desenau cerul pe jumătate din boltă, schimbând imensitatea oceanului. Apele erau roșii, brăzdate de dungi gri în locurile unde valurile se spărgeau în ropote susținute de briza caldă. În jurul celor două colonii apăruseră zeci de așezări plutitoare, orașele cefalopodelor, ridicate din adâncuri întunecate, transformând suprafața într-o rețea complexă. În fiecare zi apăreau alte tabere plutitoare în locurile unde apa oceanului era desalinizată. Înaintau plutind pe suprafețe netede, imense covoare dintr-un material asemănător cauciucului și de fiecare dată se opreau la câțiva zeci de metri de păienjeniș.
Cele două colonii erau amenințate de o armată necunoscută, cu siguranță mult mai avansată decât ar fi anticipat. Echipa lui Armin Vass fusese declarată pierdută, declanșând procedura de apărare în sânul Forțelor Coloniale. Două nave militare ajunseră deja pe o orbită geo-staționară deasupra așezărilor și primele salve din tunuri ionice dezvăluiră ineficiența unor astfel de măsuri. Bateriile țintiră două covoare plutitoare din apropierea coloniilor, însă proiectilele își schimbaseră traiectoria către soarele întunecat. Comandanții realizară că astronavele erau prinse într-un puț gravitațional straniu. Apoi aparenta inactivitate a cefalopodelor luă sfârșit. După aproape trei săptămâni de la prima apariție a covoarelor plutitoare, sunete stridente, acompaniate de ecouri cutremurară apele oceanului. Din fiecare corp de cefalopod se ivi un altul, acoperit de o armură robustă. Străvezii, puteai distinge structura internă prin locuri unde armătura lipsea, trupurile lipsite de consistență dădeau impresia că înfruntai fantome.
-Armurile seamănă cu titanul îmbunătățit folosit la construcția roboților noștri, rosti Mark Morgan ridicând brațul către covorul plutitor din fața turnului de observație.
Pe ecranul tridimensional figura comandantul civil al coloniei de nord, John Pest, se schimonosi.
-Asta mă face să cred că moluștele au asimilat tehnologia noastră. Mă tem că au avut acces și la îmbunătățirile cyborg-ului. Habar n-avem cu cine ne confruntăm, Mark! În plus, cred că moluștele își doresc altceva.
-Ce vrei să spui, John?
-Mă gândesc la „ Independence" și „Star-Time", navele noastre de pe orbită. Dacă ajung la ele, pot călători spre Terra. Nu noi am colonizat Njord-ul...
-Mă sperii, John! Vrei să spui că totul a fost o capcană? Că planeta pe care am ajuns are un alt mod de a cuceri spațiul?
-Se prea poate, Mark! Știi materialul necunoscut pe care l-ai găsit de fiecare dată după vizitele caracatițelor? L-am primit de la tine și l-am studiat fără succes până ieri, când brusc și-a schimbat structura. Eram însă acaparat de tot ce se întâmpla și abia acum mi-am amintit. Un expert de-al nostru mi-a spus că a devenit altceva.
-Ce altceva, pentru numele lui Dumnezeu?
-A trebuit să opresc comunicațiile sub-spațiale și să închid baza de date a coloniei. Afurisitul a început să absoarbă informații din computerul principal. A descărcat treizeci și trei de procente. Cinci mii de petabyte.
-E o invazie, John! Al naibii de bine pusă la punct.
*
Lupta dezvălui o armată a fantomelor cu opt brațe bine pusă la punct. Nimic nu putea opri această vânătoare de corpuri organice. Odată neutralizat, colonistul era absorbit din interior către exterior și nu de puține ori învelișul rămânea câteva secunde în poziția în care a fost surprins, întinzându-se apoi asemenea unui covor. Setea acestor creaturi, acompaniată de strigătele gazdelor rămase pe covoarele plutitoare era de nestăvilit. Acolo unde androizii încercau să opună rezistență, spiritele se adunau și prin mișcări brutale descompuneau trupurile din titan. În numai câteva ore cele două colonii umane dispărură. Cefalopodele aveau însă un alt obiectiv. Aveau la îndemână trei navete capabile să-i ducă spre orbita superioară a planetei. De fiecare dată când luptele se apropiau de hangare, fantomele păreau că ezită, ca și cum ar fi vrut să protejeze locul. Poate asta a fost singura fisură din planul lor.
Înainte de a cuceri turnul de control al coloniei de nord, John Pest observă ezitarea extratereștrilor. Protejat de ultima grupă de androizi, reuși să seteze auto-distrugerea celor trei navete, folosind codul unic la care avea acces. Apoi cerul se lumină de explozii simultane.
*
Nici o altă navă din Forțele Coloniale nu a mai ajuns pe Njord. O singularitate se întinde pe zeci de ani lumină.