Floare de tei
Miroase a floare de tei în inima mea,
Un timp am crezut că e un arbore.
Apoi am simțit că sufletul dormea,
Pe aripa acea, în miresmata pădure.
Parfumul îmi amețește visurile aspre,
Deasupra lor plutesc fantomatic trăirile.
Sunt legat cu speranță de o singură floare,
Ce crește cuminte dezgropând amintirile.
În viața aceasta nu-i loc să răzbată,
Plăpând este trupul și firea smerită.
Pot să-i ofer doar o lume pictată,
În nuanțe de gri și în tăcere uitată.