Fuziune cu o stea
Trăiesc viața cu capul în jos,
Calc nori în imensitatea cerului.
De aici universul pare atât de frumos,
O simfonie de culori pe aripa dorului.
Nu plânge pentru mine stea aprinsă,
Strălucirea ta e atât de nobilă.
Până când vei fi o stâncă stinsă,
Voi dispărea într-o dimensiune variabilă.
Mai bine primește-mă în măreția ta,
Să fiu iubit de o regină a gravitației.
Și doar așa tu vei putea a ajuta,
Această clipă ce e plină de vibrație.